Nici o religie nu este mai presus de alta şi de aceea toţi oamenii sunt liberi...

Nici o religie nu este mai presus de alta şi de aceea toţi oamenii sunt liberi să îşi manifeste fiecare cultul său, însă, neîndoielnic, mintea noastră ne este cel mai mare duşman şi convingerile noastre religioase au declanşat cele mai mari conflicte pe Pământ.

Dacă începem cu catolicismul şi ortodoxismul şi terminăm cu sectele şi tot felul de alte căi, care s-au grefat pe nemulţumirile produse de modul inflexibil şi imperativ al acestora, vom ajunge la concluzia prin raţiune că totul a devenit un mare circ. Un preot ortodox anunţa la predică într-o zi de Crăciun, că numai creştinii ortodocşi se mântuie, fiindcă numai ei au o credinţă fixă şi adevărată. Dacă este aşa cum rămâne cu sutele de milioane de budişti, ca să nu mai vorbim şi de celelalte confesiuni? Ne aduc nişte argumente puerile, bine înfipte în creier de predecesori şi te uimesc cu cât elan îşi susţin informaţiile derizorii.

Convingerile oamenilor despre religie şi sensul vieţii se schimbă odată cu trecerea timpului

Cândva omenirea ar fi afirmat vehement că Pământul este susţinut de patru elefanţi, care la rândul lor stau pe o broască ţestoasă, care pluteşte prin Univers. Oamenii deştepţi, care au avut curajul să contrazică adevăruri „bătute în cuie”, au plătit îndrăzneala lor cu viaţa. Pedepsele au venit desigur de la semenii lor proşti, dar hotărâţi că pe lume nu există decât adevărurile lor. La vremea lor, tot utopii au fost şi submarinul şi avionul şi rotaţia Pământului în jurul Soarelui şi chiar micii microbi care nu se vedeau cu ochiul liber! Timpul a demonstrat că minţile aerisite, deschise, au revoluţionat lumea şi nu minţile îmbâcsite şi agresive. Acum suferim de aceeaşi prostie, numai că vremurile sunt altele. Oamenii simt nevoia să fie unici măcar prin religia lor. Şi să-i vezi ce-ţi demonstrează (uneori în forţă) superioritatea religiei lor, cu „argumente zdrobitoare”.

Osho a promovat îmbrăţişarea tuturor religiilor de orice fel, fără bariere dogmatice

Osho, care a fost o personalitate de excepţie şi a făcut legătura între Occident şi Orient, după Yogananda, este mare tocmai prin acceptarea tuturor căilor spre Dumnezeu. El nu critică o religie sau o cale şi nu ridică în slăvi pe alta. El ia din fiecare religie ce-i mai bun şi încearcă să adune, nu să împrăştie sau să-şi slăvească religia în care s-a născut. O religie care nu te eliberează de frici, gelozii, meschinării, zgârcenii, neomenie, este falsă din start. Dumnezeu este unitate, iubire, acceptare, toleranţă, desăvârşire! Şi nu cred că cei care se proclamă cei mai buni prin teroare, control mental, gelozii, anularea principiului feminin sau subordonarea lui, meditaţii lungi şi obositoare, verificarea celor apropiaţi, sunt mai aproape de Dumnezeu decât alţii. Şi, când verifici adevărul prin energie rece, desigur ai o problemă, fiindcă energia rece este informaţie, dar nu adevăr şi creaţie şi aşa cum bine ştim că este energia luciferică.

Oamenii care nu mai cred într-o religie dogmatică aleg căi greşite de iluminare

Există un caz al unei persoane care a încercat să scape de pe o asemenea cale şi timp de şapte ani a fost nebună cu acte în regulă. O tratau într-un mod psihiatric şi observau că vede anumite imagini şi auzea nişte voci care, când îi spuneau că este Fecioara Maria, când o aruncau în iad pentru că era păcătoasă. Persoanele care adună în jurul lor mii de adepţi şi care primesc o poză sau un obiect (piramidă, cristal) ca obiect fetiş de „legătură” cu maestrul , se lasă păcăliţi şi aleg aceste căi, convinşi că dacă au un „guru” au găsit şi calea spre iluminare. În realitate  sunt în pericol de a fi compartimentaţi mental, acţionându-se asupra lor în forţă în timpul meditaţiilor obligatorii.

Foarte curios este că ei nu au voie să citească sau să caute altă cale, ci numai discursurile maeştrilor lor şi calea acestora, care, evident, este cea „mai adevărată şi cea mai valabilă”. În spatele tuturor acestor căi de evadare stau excrocherii de miliarde, spălări de bani şi „ofrande” costisitoare. Aceste secte sunt bine organizate, au fonduri mari de rulaj pentru manipulare. În momentul în care te târăşti pe Pământ, nu mai poţi vorbi, îmbătrâneşti şi te distrugi la modul jalnic, înseamnă că nu eşti nici măcar un exemplu bun, mai ales încarnarea nu ştiu cărui spirit de excepţie! Dar şi adepţii lor, ca şi creştinii noştri  sunt înfricoşaţi şi laşi, în special datorită spiritului de turmă şi a sentimentului de apartenenţă. Credeţi că Dumnezeu a făcut templele? Pe care din ele? Şi dacă le-a dat acceptul să se facă înseamnă că Dumnezeu este Unul şi prostia minţii omeneşti se chinuie să-L dividă în zeci de părţi. Desigur dacă divizezi, stăpâneşti mai eficient, dar dincolo de toată mascarada asta plină de breşe şi lacune, există „zeul Ban”, care crează câte aberaţii vrea el şi îi întărâtă pe orgolioşi şi nonconformişti.  Dar asta este o altă poveste.

Cecilia David