Leuşteanul este înainte de toate o plantă medicinală

Plantă pe care cu toţii o vedem aproape zi de zi pe tarabele de la piaţă şi în unele magazine, leuşteanul este totuşi considerat o plantă de leac, deci plantă medicinală. Fiind rezistent la frig datorită rădăcinii sale mari şi ramificate, bine înfiptă în sol şi care adună toate substanţele necesare, leuşteanul nu este deloc pretenţios, dar el este cel mai prolific în zonele calde.

Utilizările leuşteanului de-a lungul vremurilor

Cel mai des era folosit în ţările din jurul Mediteranei – Italia, Grecia şi Franţa, deci fără îndoială era doar o chestiune de timp până a ajuns şi pe teritoriul României. Chiar pe vremea imperiului roman era cunoscut şi folosit şi ca urmare nu e de mirare ca înainte de a purta războaiele între ei, dacii şi romanii să fi avut schimburi comerciale în care leuşteanul era una dintre mărfuri. Zilnic sute de milioane de persoane în toată Europa folosesc leuşteanul pe care-l asortează la tot felul de preparate. Verdele specific acestei plante indică faptul că planta în sine este purtătoarea unor energii de echilibru şi vindecare, şi consumul său în stare naturală, ca verdeaţă pusă în ciorbe şi supe sau în alte preparate, oferă prin substanţele pe care le conţine posibilitatea de a ne menţine sănătatea la un standard optim.

Dar există şi alte calităţi ale leuşteanului mai puţin ştiute în vremurile noastre, dar pe care ţăranii de acum câteva secole le cunoşteau de la vracii de prin sate. De exemplu orice înţepătură de albină, viespe, tăune sau alte insecte asemănătoare, care pot provoca umflarea locului respectiv de pe corpul omului, poate fi imediat anihilată – adică înţepătura nu provoacă deloc umflătură – dacă în următoarele câteva minute locul afectat este frecat bine cu frunze de leuştean. Acest adevăr am avut ocazia să-l verific eu însumi de câteva ori şi vă garantez că puteţi folosi leuşteanul pentru asemenea probleme. Desigur mai există şi alte afecţiuni pe care românii din urmă cu câteva secole le tratau cu ajutorul leuşteanului, această plantă magică pe care şi folclorul o ridică la rang de cinste.

Ce conţine totuşi leuşteanul, pentru a vedea proprietăţile sale terapeutice?

În primul rând conţine o serie de uleiuri eterice volatile necesare bunei funcţionări a tensiunii arteriale. Fiind bogată în vitaminele A, B şi C planta are proprietăţi sedative fiind foarte indicată contra stresului.

De asemenea mai are acizi organici, grăsimi saturate şi săruri minerale care ajută la procesul digestiv.

Consumat zilnic în stare naturală, respectiv tocat mărunt şi pus în ciorbe sau supe – deci nefiert – ajută foarte mult la combatarea:

• anorexiei – mai ales anorexia provenită pe fond psihic
• gripă
• bronşită
• colecistită
• enterită
• colita de putrefacţie
• litiaza renală (suc proaspăt din frunzele sale – 10 linguriţe la o cană de suc de morcov)
• indigestie
• dispepsie
• colici intestinale
• spasme ale sistemului digestiv, leuşteanul având un rol eficient în menţinerea la un nivel optim a sistemului imunitar.

Desigur că pentru anumite afecţiuni dintre cele enumerate se poate consuma leuşteanul sub formă de suc proaspăt din frunze combinat cu alte sucuri naturale. În cazul unor probleme externe, cum ar fi alergiile de piele sau alte probleme ce pot apare pe piele, planta poate fi folosită sub forma unei mici cataplasme – adică frunze proaspete tocate şi învelite apoi într-un tifon curat – aplicată pe locul afectat.

Astfel inflamaţiile, mâncărimile sau eventuale pete ce apar în urma unor alergii sunt combătute în doar câteva ore de leuşteanul preparat în cataplasmă. Aşadar ori de câte ori trecem prin piaţă şi vedem leuşteanul pe tarabe, să alegem să îl cumpărăm pentru că el este unul dintre doctorii naturii care ne scapă de multe probleme de sănătate.

Mahatma