arleto.ro

La ce se referă versul “Pâinea noastră cea de toate zilele”?

Miercuri, 07.Oct.2015 15:34 Religie si credinta Lasă un răspuns 1 vizualizari

Rugăciunea nostră continuă, cu versul „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.” Un vers atât de simplu, care ascunde atât de multe… Pentru omul simplu, care spune această rugăciune mecanic, nu poate însemna nimic mai mult decât rugămintea de a avea ce pune pe masă, dorinţa de a nu înfometa.

La ce se refera versul "Painea noastra cea de toate zilele"? 2

Ce adevăr ascunde versul “Pâinea noastră cea de toate zilele”?

Într-adevăr, în primă instanţă, pâinea menţionată de Iisus este mâncarea noastră, ceea ce ne susţine forţele şi ne întregeşte. Acum 2000 de ani, pâinea făcea parte din dieta zilnică, un element extrem de important. Era de asemenea şi un simbol al muncii şi al familiei. Un simbol al muncii deoarece era făcută din grâu, rodul prim al pământului pentru agricultor, măcinat şi frământat cu apă şi apoi copt. Un simbol al familiei deoarece era coaptă de către mamă înaintea mesei, ruptă la începutul mesei de către tată şi dată copiilor în timpul mesei şi consumată împreună. Acest aspect ne aduce aminte de Cina cea de Taină, bineînţeles, şi de prima săvârşire a Tainei Împărtăşaniei. Iisus ia pâinea, o binecuvântează, şi o dă ucenicilor spunând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”. Pâinea este simbolul vieţii şi al trupului, inclusiv al trupului divin. Tot ceea ce înseamnă Divinitate în Univers şi este manifes – tat, este Pâinea. Tot ce este văzut şi palpabil, toată creaţia de care omul se poate bucura, poate fi numit Pâinea lui Dumnezeu.

Întreaga creaţie a fost generată, conform tradiţiilor spirituale, prin cele patru elemente: Foc, Aer, Apă şi Pământ

Pâinea întruneşte aceste simboluri în procesele prin care trece materia: Pământul dă grâul, care măcinat devine făină, partea solidă şi grosieră. Se amestecă apoi cu Apă şi cu drojdie, care o face să crească şi să se umfle cu Aer. Într-un sfârşit, coca este coaptă în Foc, spre a desăvârşi lucrarea. Toate elementele sunt prezente, de la cel mai grosier şi material la cel mai uşor şi subtil, făcând din pâine o alegorie minunată a Trupului Divin.

Ce semnifică pâinea pentru traiul omului?

Pentru a ne minuna de ea? Pentru a o păstra ca pe o relicvă? Nu… Este făcută pentru a ne hrăni, pentru a fi consumată. În acelaşi fel, Trupul Divin trebuie consumat de om, şi trebuie să fie hrana lui. Trupul este întreaga creaţie manifestată. Omului îi este dat să consume şi să se bucure de întreaga creaţie divină, atât cât are nevoie. Pâinea este simbolul nevoii, şi nu a dorinţei. Nu este simbolul dorinţelor fără măsură, ci al foamei potolite, al traiului satisfăcut. Indiferent ce avem nevoie, vom avea. Indiferent ce vom dori, nu vom avea niciodată pe cât de mult ne dorim.

Câteodată este nevoie să pierdem ceva pentru a aprecia ce avem

Vă propun un mic exerciţiu, pentru a vedea diferenţa. Întâi, gândiţi-vă la lucrurile pe care le doriţi, dar nu le aveţi. Probabil vă veţi gândi la o casă mai mare, o maşină mai nouă sau mai bună, echipamente electronice mai performante, haine mai bune, mâncare mai multă, şi aşa mai departe. „Doamne, îmi trebuie un salariu mai mare. Ştiu că am un salariu, dar nu-mi ajunge să plătesc toate creditele, să merg în concediu şi să cumpăr ce vreau.” „Doamne, îmi trebuie o casă mai mare. Ştiu, am una, dar nu-mi place asta pentru că e departe de serviciu, iar vecinii sunt zgomotoşi, etc.” Gândiţi-vă la toate lucrurile pe care le aveţi acum şi pe cele pe care le doriţi, apoi gândiţi-vă că pierdeţi tot. Nu este un scenariu atât de straniu. Acum încercaţi să formulaţi o rugăciune. Într-adevăr, nu vă plăcea salariul vechi, acesta nu mai este. Dar acum nu mai este niciun venit. Nu vă plăcea casa veche. Nicio problemă, şi ea a fost distrusă. Dar acum nu mai am deasupra capului niciun acoperiş. Nimic din ceea ce aveam nu îmi plăcea şi nu îmi ajungea, acestea au fost luate.

La ce se refera versul "Painea noastra cea de toate zilele"? 3Acum, rugăciunea va fi mult mai simplă, nu credeţi? Nu vom mai cere o casă luxoasă, vom cere orice loc pentru a aşeza capul. Nu vom mai cere distracţii sau restaurante scumpe, vom cere orice hrană… Câteodată este nevoie să suferim pierderi pentru a fi făcuţi atenţi că avem deja tot ceea ce ne trebuie aici şi acum. Dar dorinţa şi necesitatea sunt două lucruri diferite. Ceea ce ne este necesar nouă este Pâinea, hrana. În funcţie de partea care trebuie hrănită, această pâine poate veni sub o formă diferită. Pâinea corpului sunt hrana, apa şi aerul, lucrurile necesare vieţii fizice. Pâinea minţii sunt cunoaşterea şi înţelepciunea, fără de care mentalul este un calculator gol, fără scop şi fără logică. Pâinea sufletului este iubirea, fără de care nu poate exista fericire. Orice suflet lipsit de iubire, nu contează dacă pentru cei dragi, pentru iubit sau iubită, pentru ţară sau pentru Dumnezeu, este gol şi trist. Un suflet care cunoaşte iubirea este fericit şi îndestulat. Pâinea spiritului este credinţa. Vedem câte semnificaţii are acest umil aliment, şi câtă înţelepciune încape în acest vers. În loc să vă gândiţi la o franzelă aburindă când rostiţi acest vers, gândiţi-vă la toate cele ce vă sunt trebuincioase pentru a trăi.

Când spunem, „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”, ne putem gândi astfel: „Tată care dăruieşti totul copiilor săi, dăruieşte-mi substanţa Vieţii. Dă spiritului meu credinţă, dă sufletului meu iubire, dă minţii mele înţelepciune şi corpului cele necesare.” 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *