Homeschooling: copilul tău, încotro?

Un subiect foarte intens mediatizat și dezbătut în presă zilele acestea este legat de un concept relativ nou pentru țara noastră, care poartă denumirea de homeschool. În ceea ce privește acest subiect este necesar să ne aplecăm atenția asupra aspectelor de  ordin psihologic, social și legal, și să încercăm să privim dincolo de ce e bine sau ce e rău.

Libertatea de a alege pentru tine

Până să intrăm în profunzimea subiectului haideți să ne gândim la un  exemplu care în aparență nu are nimic în comun cu subiectul nostru, dar care ține de cultura noastră și face parte din obiceiurile poporului român. Mă refer la evenimentul care are loc în viața fiecăruia dintre noi după ritualul botezului – tăierea de moț la băieți și respectiv ruperea turtei la fetițe.

În cadrul acestei tradiții are loc o situație pe care de prea puține ori o mai regăsim ulterior în viața noastră și mai ales în relația dintre părinți și copii. Ritualul este acela de a așeza pe o tipsie (platou sau tavă) diverse obiecte, de la cele mai comune precum pieptene, foarfecă sau papiotă până la bani sau bijuterii, iar după ce acestea sunt așezate, tava îi este întinsă copilului pentru a alege trei dintre ele.

Trecând dincolo de anumite superstiții și simbolistica obiectelor alese  este esențial să realizăm aici faptul că încă de la o vârstă extrem de fragedă, copilului i se oferă varianta de a alege, chiar dacă este vorba despre o alegere făcută într-o manieră inconștientă/intuitivă.

Dintr-un astfel de exemplu se pot dezvolta anumite subiecte ce necesită o analiză mai profundă cu scopul de a deveni mai conștienți de noi înșine, de alegerile pe care le facem și de experiențele pe care le trăim.

Copiii trebuie învățați să-și asume responsabilitatea pentru alegerile lor

Unul dintre aceste subiecte este relația dintre părinți și copii, încrederea pe care părinții o au în capacitățile copiilor lor și felul în ei îi pot ajuta să devină responsabili pentru alegerile pe care le fac mai târziu. Reîntorcându-ne la subiectului articolului nostru observăm zilele acestea amploarea pe care a căpătat-o acest subiect în care sunt angrenate o serie de persoane publice care în mod individual își aduc păreri pro și contra în ceea ce privește homeschooling-ul.

Dar nu este vorba doar despre homeschooling și atât; aceste păreri sunt luate prin comparație cu starea sistemului de învățământ actual din România. Aceste discuții în contradictoriu ne dezavantajează deoarece ușor, ușor se pierde din vedere esența, iar aceasta ar fi că fiecare părinte face alegeri pentru copilul său, considerând că alegerile făcute sunt cele mai bune și mai potrivite, indiferent că sunt făcute în cunoștință de cauză, bazându-se pe informare sau pur și simplu pe baza unor motive personale.

Situația se complică și mai tare atunci când sunt emise nu doar idei și păreri ci și judecăți de valoare din punct de vedere moral și social, în special din partea persoanelor publice care sunt considerate a fi formatori de opinie.

De câte ori părinții nu trec peste dorințele copiiilor lor?

Precum spuneam,pe lângă dezbateri și discuții în contradictoriu, un astfel de subiect ridică destul de multe întrebări, atât personale cât și de ordin social în ceea ce privește educația și dezvoltarea unui copil și sistemul de învățământ din România.

Întrebarea se pune: copiii ce aleg?

Deoarece ei sunt subiectul principal.  Deși se află la o vârstă fragedă aceștia pot fi ajutați să-și dezvolte capacitatea de a-și asuma responsabilitatea alegerilor lor, foarte important fiind ca aceste alegeri să fie făcute în urma unor expuneri obiective în ceea ce privește un aspect sau altul. Cu privire la forma de școlarizare pe care o preferă, homeschooling  în cazul nostru, sau orice altă alegere pe care o are de făcut până la vârsta maturității.

Așadar, chiar dacă vorbim de o formă diferită, se conturează perfect esența exemplului de mai sus referitor la alegerile care le sunt prezentate pe tipsia de la tăierea moțului sau ruperea turtei.

Ținând cont astfel de expunerea făcută, dincolo de toate aceste discuții în contradictoriu și observând felul în care sunt prezentate și analizate lucrurile, putem  considera că atenția este concentrată într-o direcție potrivită și utilă subiectului discutat? Ne putem dezvolta astfel eficient copiii și îi putem ajuta să devină niște adulți responsabili de alegerile lor?

Dar mai presus de toate…

Copilul tău, încotro?

Tudor Pețu