Fuga de responsabilitate este fuga de tine însuți

Atunci când auzim cuvântul responsabilitate ne vin în minte foarte  multe lucruri, fie că este vorba de responsabilitatea unei familii, a unui loc de muncă, a relației pe care o avem cu partenerul nostru de viață sau cu prietenii noștri.

Privind lucrurile din această perspectivă putem afirma fără nici o ezitare că viața noastră este plină cu responsabilități, însă trebuie să facem o delimitare între ele. De exemplu, nu trebuie să confundăm responsabilitățile cu sarcinile de la locul de muncă. Această confuzie are o sămânță de adevăr, dar sarcinile de la locul de muncă nu reprezintă nicidecum totalitatea responsabilităților noastre de zi cu zi. Nu este necesară o clasificare amănunțită deoarece fiecare dintre noi ne raportăm diferit și valorizăm, prioritizăm diferit responsabilitățile pe care le avem în viață. Acest aspect ne determină să împărțim responsabilitățile, într-o manieră inconștientă  în primă fază, iar apoi conștientă în responsabilități majore și minore. În orice caz, trebuie să fim conștienți de faptul că responsabilitățile ne ajutăm să ne formăm personalitatea și caracterul și ne ajutăm să ne cunoaștem ca indivizi, fie că alegem să ni le asumăm sau nu. Vom vedea și de ce, dar până atunci să ne întrebăm…

La ce ne este  de folos responsabilitatea?

În esență responsabilitatea ne ajută să ne maturizăm, să evoluăm și totodată ne ajută să îi învățăm și pe alții cum să-și poată însuși responsabilitățile pe care le au în viață. E foarte simplu aici. Este strict vorba despre  puterea exemplului personal. Cu siguranță fiecare dintre noi putem găsi în experiențele noastre de viață cel puțin o persoană pe care să o considerăm un model în ceea ce privește asumarea responsabilității. Modul în care observăm că el sau ea și-a asumat anumite situații ne oferă curaj, asta pentru că persoana respectivă ne-a insuflat acest curaj. De asemenea, istoria ne-a oferit de-a lungul timpului exemple care au dovedit acest lucru, precum personalitățile marcante cu o conștiință de sine înaltă sau chiar oameni simpli, dar echilibrați din punct de vedere spiritual și psihic. De ce spunem echilibrați?

Responsabilitatea derivă din echilibru interior, iar echilibrul ne ajută să ne asumăm anumite lucruri. Echilibrul presupune o conștiință de sine, iar atunci când ești conștient de sine și de ce se întâmplă în jurul tău, de o anume situație, poți ajunge să o stăpânești ceva mai ușor. Stăpânind-o, devii responsabil de ea și ți-o asumi.

Un exemplu relevant este implicarea într-o relație de cuplu. Atunci când tratăm cu seriozitate și ne asumăm responsabilitatea vorbelor și acțiunilor noastre, acela este momentul în care dăm dovadă de echilibru, integritate și sinceritate atât față de noi înșine cât și față de partener. Spun asta deoarece responsabilitatea se manifestă în două direcții: una către noi înșine, către întreaga noastră ființă, iar cea de-a doua, către persoanele din jurul nostru. Sunt aspecte care se influențează și se interconectează unul cu celălalt.

Totuși, sunt anumite lucruri pe care nu ni le asumăm

Sunt anumite responsabilități pe care ar trebui să ni le asumăm și totuși nu o facem. Uneori, pretindem că o facem și aici intervine falsa asumare, care este deja altă poveste. Dar până acolo, care sunt motivele noastre? În primul rând poate fi invocată comoditatea, apoi lipsa resurselor necesare, anumite motive precum: așa e mai bine, sau “am spus o minciună nevinovată”, ș.a.m.d.

În mod cert există multe momente din viața noastră în care încercăm să evităm o parte din responsabilitățile pe care le avem și e important să vedem care sunt acele momente, deoarece dacă ar fi să le conștientizăm putem descoperi lucruri destul de interesante despre noi, lucruri care vin din latura subconștientului nostru.

Pentru a ne da seama care sunt aceste aspecte, e necesar să medităm la întrebări de tipul:

• Fuga de responsabilitate reprezintă fuga de noi înșine, mai exact de ceea ce am putea descoperi despre noi înșine?
• Fugim de responsabilități pentru că există riscul să nu le îndeplinim așa cum trebuie și vom constata că imaginea pe care o avem despre noi nu este autentică?
• Sau, putem descoperi faptul că avem imperfecțiuni pe care nu le conștientizăm și astfel vor ieși la iveală?

…iar exemplele pot continua, însă întrebarea este una singură: care sunt într-adevăr motivele pentru care nu ne asumăm anumite responsabilități?

Tudor Pețu