Copilul interior – la ce se referă și cum intrăm în contact cu el?

Ce putem învăța de la copii pentru a deveni adulți împliniți?

V-ați adresat vreodata întrebarea aceasta? Dacă ar fi să răspundeți acum, ce anume ați spune? Acordați-vă câteva clipe pentru a reflecta.

Învățăm din cărți, de la oameni pe care îi investim cu admirație, învățăm pe băncile facultăților sau de pe internet, dar știm noi oare să învățăm și de la cei pe care încercăm mereu să-i modelăm – copiii?

Fiecare adult a fost, mai întâi, copil. Freud spunea că un copil este tatăl bărbatului, referindu-se la faptul că un tată se formează în relație cu copilul. Fără prezența copilului, rolul patern nu se poate contura. Alejandro Jodorowsky (scriitor, regizor, poet și nu numai) aduce de multe ori în vedere copilul interior. Auzim des această sintagmă alături de intenția de vindecare.

Copilul interior – la ce se referă și cum intrăm în contact cu el?

Copilăria este perioada vieții în care suntem foarte receptivi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Atunci se formează tiparele de atașament și modurile în care relaționăm. De multe ori, anumite experiențe nefericite din perioada copilăriei ne mențin blocați în tipare de comportament care nu ne mai sunt de folos. Desigur, nu suntem neapărat conștienți de felul în care am fost afectați – de aceea este recomandat să practicăm introspecția.

În momentele de criză, comportamentele de apărare (de exemplu: evitarea) ne-au ajutat să facem față provocărilor. Totuși, menținerea fixă a unor moduri de reacție duce la rigiditate și ne împiedică să fim flexibili, adică să alegem în acord cu binele nostru, nu cu fricile noastre. Un mod de a fi bazat pe apărare este alimentat de frică, în timp ce asumarea emoțiilor, fie ele și negative, permite exprimarea libertății personale în mod benefic pe calea creșterii personale.

Rănile nevindecate din copilărie ne însoțesc peste timp

Deși majoritatea adulților sunt de părere că vârsta cronologică îi imunizează și separă de experiențele timpurii, lucrurile nu stau deloc așa. Rănile nevindecate din copilărie ne însoțesc peste timp. Nucleu emoțional se conturează în perioada copilăriei, iar dacă nu acordăm timp și atenție vindecării noastre emoționale ajungem să ne ancorăm în bucle de experiențe repetitive care reflectă experiențele emoționale din copilărie. Așadar, noi conținem copilul interior în suflet, iar cu cât acordăm mai multă atenție nevoilor sale, cu atât resursele noastre se deblochează.

Beneficiile vindecării emoționale a copilului interior sunt:

• sporirea creativității
• disponibilitate pentru emoții pozitive
• echilibru, spirit ludic

 Jodorowsky spune: „Descoperă ce-și dorește copilul tău interior și oferă-i.” În fond, acest îndemn ne încurajează să facem lucruri care ne aduc bucurie, mai ales când ne simțim stresați. A fi în contact cu copilul interior nu înseamnă a acționa iresponsabil, ci a-i face loc bucuriei în inima noastră.

Poate cel mai bun mod de a reintra în contact cu copilul nostru interior este să petrecem timp în compania… altor copii! Când adultul se lasă pe sine să se joace, să aprecieze lucrurile simple și să trăiască în prezent alături de copii, mecanismele stării de bine se repun în mișcare. Psihicul se detensionează și redevine creativ. Pentru mulți adulți, jocul sincer alături de copii reprezintă un moment emoționant, ca o regăsire de sine. Acea nostalgie este, în fapt, o punte către copilul interior, care în sfârșit are parte de ceea ce și-a dorit de multă vreme: să se joace, pur și simplu – fără așteptări sau standarde pe care trebuie să le atingă. Redescoperiți-vă în ipostaza de a vă juca! Lăsați masca seriozității adulte deoparte și fiți deschiși în fața bucuriei.

Un alt mod de a intra în contact cu copilul interior este cu ajutorul imaginației. Vă puteți chiar închipui și vizualiza un dialog cu copilul dvs. interior pentru a descoperi nevoile sale și a iniția concret activități care vindece prin emoții pozitive rănile copilăriei. Contactul cu copilul interior aduce un suflu de viață adultului care pare că a uitat de sine într-o lume a imperativelor. Creativitatea, receptivitatea și inocența copilăriei devin, astfel, adevărate resurse ale vieții adulte. Oferiți-vă ocazia de a le aduce în prezent!

Ioana Olărașu