Ar trebui să ne folosim mai des de puterea imaginaţiei, asemeni copiilor

Ne limităm imaginaţia la parametrii societăţii în care trăim

De câte ori nu v-aţi imaginat tot felul de lucruri, atunci când eraţi mici, uitându-vă cu mare plăcere la desene animate sau la filme cu eroi cu care v-aţi identificat în toată perioada adolescenţei?

Acea parte a vieţii a fost înghesuită cu timpul într-o parte a subconştientului nostru, forţaţi fiind de către educaţia impusă de Sistem să gândim că ceea ce am văzut prin unele filme, poate fi posibil DOAR în filme! Şi cu timpul am devenit nişte adulţi tipicari, închistaţi în nişte reguli sociale care nu ne-au mai dat voie să gândim liber, aşa cum făceam când eram mici copii. Pentru a reuşi să ne facem un trai decent am plătit acest preţ, al îndepărtării de lumea imaginaţiei, şi nici nu am observat cum odată cu trecerea anilor am devenit acei oameni care nu mai acceptă decât ceea ce am fost educaţi, chipurile, să acceptăm.

Îmi amintesc de exemplu de filmul „Poveste fără sfârşit”, poate banal sau fără încărcătură aparte pentru marea majoritate a adulţilor, deşi în pricnipal acel film, care a avut două serii, tocmai adulţilor se adresa mai mult. Să vă reamintesc şi de ce…

 O poveste despre Împărăţia imaginaţiei

Subiectul filmului se referea la aventura unui băieţel, rămas doar cu tatăl, care ajungând la librăria din cartier, dă peste o carte magică, în care povestea se schimba mereu de la o filă la alta, şi dacă se întorcea înapoi la o anume filă, povestea nu mai era la fel cum o citise. Povestea se schimba mereu. Un fulger ciudat descărcat în timpul unei furturni atinge mansarda librăriei unde băieţelul se refugiase să citească povestea, fiind captivat de ceea ce scria acolo. Pe scurt era vorba despre Împărăţia Poveştilor care era în pragul distrugerii. Purtat de fulgerul acela ciudat în lumea aceea a poveştilor, băieţelul se întâlneşte cu Împărăteasa, o fetiţă mică şi care era tot timpul tristă. Fiind întrebată de către băieţel de ce Împărăţia Poveştilor e pe moarte, mica Împărăteasă îi răspunde: „Pentru că oamenii au uitat să mai viseze, să-şi mai imagineze…şi Nimicul ne înghite acum cu totul” Cuvinte cât se poate de adevărate! Uitaţi-vă azi în jurul nostru, nu mai avem timp să ne spunem o vorbă bună, ne uităm de multe ori suspect unii la alţii, gândind că cine ştie ce-o vrea cel de lângă noi, ba chiar de multe ori speculăm starea celorlalţi şi unii îşi doresc să moară capra vecinului atât de mult încât te îngrozeşti cum de se pot schimba oamenii într-atat de urât.

Cum era când eram copii?

Doar redevenind copii sau precum copiii, vom avea şansa să ne salvăm vieţile din acest coşmar impus cu multă viclenie de către cei care dirijează Sistemul. Doar aşa ne vom recăpăta acea veselie care nu are un motiv anume, putem fi veseli doar de dragul veseliei, a bucuriei. Căci dacă am ieşit din starea de veselie şi bucurie, devenind prea serioşi pentru că aşa ne-o cere Sistemul, atunci ar trebui să vă daţi seama că tocmai din cauza asta nu aţi obţinut de-a lungul anilor ceea ce v-aţi dorit! Şi dacă nu aţi obţinut, v-aţi stresat, aţi fost nemulţumiţi, ba uneori aţi crezut că nici Dumnezeu nu vă mai ajută! Complet fals! Odată ce reveniţi în starea de veselie, fără să fie nevoie să aveţi vreun motiv, veţi observa cum foarte repede se întâmplă ceva şi încep să vină către voi tot felul de lucruri, oportunităţi şi şanse. Important este să puteţi să vă scoateţi voi pe voi înşivă din starea aceasta de închistare în care aţi ajuns, pentru a putea trăi din nou o stare de eliberare, de veselie, pur şi simplu, fără motiv sau măcar fiţi veseli pentru că existaţi şi sunteţi încă vii.

Şi dacă reuşiţi să faceţi acest lucru, încercaţi în starea aceasta să începeţi să vă folosiţi imaginaţia şi puterea acesteia de a crea orice vrea mintea voastră. Puteţi să vă imaginaţi de exemplu că toţi cei cunoscuţi vă iubesc foarte mult, ori că toate lucrurile în viaţa de familie merg foarte bine sau că vă puteţi bucura de toate cele câte le vedeţi în natură.

Nu există limită în privinţa imaginaţiei

Dacă nu puteţi face asta din prima, încercaţi să vă amintiţi cum făceaţi când eraţi copii. Străduiţi-vă să vă amintiţi cum vă imaginaţi atunci când eraţi copii, cum mintea voastră lucra cu entuziasm închipuindu-şi fel de fel de scenarii în care v-aţi  plasat mereu cu bucurie, chiar dacă asta o făceaţi în taină şi nu vă ştia nimeni ce făceaţi. Aceea e Puterea Imaginaţiei umane şi este necesar să reîncepeţi să o folosiţi dacă vreţi să scăpaţi cu adevărat din coşmarul neîmplinirilor voastre. Dar pentru a putea face astfel, luaţi exemplu de la copii, uitaţi-vă la ei, nu au absolut nicio grijă! O să-mi spuneţi:”…da, dar ei nu au responsabilităţi!” E adevărat, dar unde scrie că 24 din 24 trebuie să aveţi permanent în voi starea de responsabilitate? Este Sistemul cel care v-a făcut să credeţi asta! Ia gândiţi-vă, oare când dormiţi mai sunteţi responsabili pentru ceva? Exclus dragii mei! Şi atunci de ce nu vă permiteţi măcar o oră pe zi, după-amiaza după ce veniţi de la serviciu, să vă descărcaţi de aceasta stare de responsabilitate, chiar şi în privinţa treburilor casnice…?

Faceţi aceste treburi din plăcere, pentru că aşa vă place, fără să vă mai consideraţi responsabili că trebuie să spălaţi vasele, rufele, să mai dereticaţi câte ceva prin casă. Faceţi totul în casă din plăcere şi cu veselie, simţindu-vă liberi! Chiar vă rog să transformaţi dereticatul într-o teribilă aventură a plăcerii de a face ceva fără a avea vreun motiv! Şi veţi vedea cum vă veţi simţi chiar în timp ce faceţi toate astea în casă! Daţi-vă voie să fiţi liberi în voi înşivă, daţi la o parte seriozitatea şi ceea ce vă impune mintea, lăsaţi-vă sufletul să se exprime aşa cum o făceaţi atunci când eraţi mici! Uitaţi-vă la copiii mici de azi, ei vin şi cer, fără să condiţioneze, ei atunci când cer sunt naturali, nu le impune nimeni asta. Şi cum să nu le daţi atunci când ei cer? Vedeţi? E simplu, e foarte simplu! Fiţi din nou copii şi veţi avea apoi multe din cele ce le doreaţi şi nu puteaţi să le aveţi! Încercaţi, nu vă costă chiar nimic…  

Cornel Nicula