Semnificaţia şi interpretarea simbolului Ochiul și Triunghiul

Care este adevărata semnificaţie a simbolului Ochiul în Triunghi?

Așa cum am văzut în articolul trecut, triunghiul și piramida nu sunt totuna, ochiul în general ca simbol nu trebuie să fie automat ochiul lui Horus și rareori cele două simboluri stau împreună. Cu cât un simbol este mai simplu din punct de vedere grafic, cu atât are șanse mai mari să fie folosit de mai mulți oameni din culturi diferite și să îi fie atribuite diferite semnificații. Dar, în momentul în care două simboluri precum acestea se întâlnesc, ele devin de fapt părți ale unui simbol compus. Crucea este un exemplu clasic: alături de o linie orizontală (minus), știm că înseamnă ”plus”. Cu un om crucificat pe ea, este o schemă sacră a creștinismului. În trafic poate semnaliza o răscruce și așa mai departe. Când interpretăm un simbol compus trebuie să știm de unde anume provine, din ce perioadă, cine l-a inventat și ce doreau acei oameni să reprezinte.

Ochiul atoatevăzător – interpretări și prejudecăți

În cazul ochiului din triunghi se fac o serie de judecăți negative, iar cele mai des întâlnite sunt două: simbolul este interpretat ca altceva decât se dorea, capătând valențe și interpretări ulterioare. Mai pe scurt, în primul caz, ochiul e interpretat ca fiind orice de la ochiul lui Horus, la cel al lui Lucifer, Satan, al guvernului mondial sau al soacrei. În cel de-al doilea caz este interpretat ca semn masonic. Nici o problemă aici, ochiul în triunghi este un semn masonic, însă acesta a fost adoptat de către masonerie abia mai tarziu, nu a fost inventat de către francmasoni. La fel cum creștinii nu au inventat crucea și cum neopăgânii nu au inventat pentagrama, nici masonii nu au creat acest simbol și nici așa-zișii Illuminati. Cea de-a doua eroare este întrucâtva scuzabilă, însa prima ține nu numai de ignoranță, ci mai degrabă de rea-voință. Dacă am dori, am putea să luăm orice simbol și să îi atribuim o conotație negativă și cu siguranță se vor găsi destui care nu numai că vor fi de acord, dar vor susține sus și tare acest lucru fără alte dovezi decât presupunerile noastre. Un exemplu simplu este chiar crucea. Mișcarea rasistă Ku Klux Klan a adoptat acum două secole simbolul creștin, folosindu-l ca insignă de recunoaștere și chiar ca instrument de intimidare (membrii acestora ardeau secolul trecut cruci de lemn în fața casei persoanei pe care doreau să o alunge din oraș, de obicei casele negrilor). Asta înseamnă că toți cei care poartă o cruce sunt solidari cu idealurile rasiste, anti-semite și xenofobe ale KKK-ului? Despre svastică am vorbit deja și știm cum stau lucrurile. Putem merge și mai departe, să stăm liniștiți. Cercul poate fi un simbol diabolic deoarece: 1. În magia neagră se folosea cercul magic 2. În „Infernul” lui Dante, iadul este organizat în mai multe cercuri 3. Șarpele Uroboros, cel care își înghite coada, e un semn satanic, și așa mai departe. Doar prostia nu cunoaște limite… Orice simbol poate fi demonizat, dacă se vrea. Este cercul diabolic? Normal că nu. Crucea? Triunghiul? Să vedem: ochiul este plasat în triunghi dintr-un anumit motiv. Este același triunghi care este plasat câteodată în loc de nimb în anumite picturi religioase, reprezentând Sfânta Treime. După cum am văzut în articolul trecut, triunghiul nu este o piramidă, ele sunt lucruri separate și simboluri distincte.

Care este originea triunghiului ca simbol şi interpretarea acestuia?

Triunghiul în sine este un simbol extrem de răspândit și are o mulțime de semnificații. Dar pe noi ne interesează semnificația lui în Lumea Veche, în cultura strămoșilor noștri culturali. Savantul Cornelius Agrippa prezintă, într-a sa „Filosofie ocultă”, câteva semnificații mistice ale cifrei trei, corelații magice care leagă toate aceste lucruri de triunghi. Acesta își începe astfel prezentarea: ”Numărul trei este un număr necompus, un număr sfânt, un număr al înțelepciunii, un număr preaputernic: căci sunt trei persoane întru Dumnezeu, sunt trei virtuți ale teologiei în religie și astfel acesta este numărul care naște ceremoniile lui Dumnezeu și ale religiei.” Astfel, de la bun început, numărul trei este expresia lui Dumnezeu văzut ca Sfânta Treime. Așa cum bine observă majoritatea studiilor de simbolistică, orientarea triunghiului are și ea semnificații specifice. Am văzut la hexagramă că cele două triunghiuri care o compun au orientări opuse și semnifică lucruri distincte. În timp ce triunghiul descendent (cu vârful în jos), de multe ori negru, semnifică partea negativă și femininul (analogia este cât se poate de serioasă, chiar dacă implică aluzii sexuale), cel ascendent (cu vârful în sus), reprezentat de multe ori alb sau radiant, semnifică partea pozitivă și masculinul. Pe același principiu, cel descendent reprezintă coborârea spiritului în trup, uitarea, păcatul și întunericul, iar cel ascendent reprezintă ascensiunea sufletului la cer, iluminarea, mântuirea și lumina. Este un simbol deosebit de pozitiv, cu niciun fel de conotații negative. În speculațiile mistice, dacă triunghiul cu vârful în sus a fost utilizat ca simbol al Trinității Divine, cel cu vârful în jos a fost asociat cu trinitatea infernală, cei trei șefi ai Iadului și puteri demonice majore, Lucifer, Satan și Belzebuth (în alte surse, Lucifer, Belzebuth și Astaroth). Însă triunghiul nostru nu este inversat și nici nu conține semne sau alte mărci care să ne ducă cu gândul la malefic, deci observăm că prima parte a acestui simbol nu are cum să corespundă lumii diabolice sau ideilor subversive. Triunghiul cu vârful în sus are trei semnificații majore în simbolistica occidentală: ultima în ordinea importanței și vechimii este aspectul de trigon din astrologie, aici triunghiul este folosit ca simbol al unui aspect dintre planete, când acestea se află la o distanță de 120 de grade una față de cealaltă. Cea de-a doua este focul. Triunghiul ascendent este un simbol medieval folosit și în astrologie și în alchimie pentru elementul Foc, dintre cele patru elemente, însă aici nu putem asocia semnificația elementului. Există încercări forțate, bineînțeles, asimilând triunghiul ascendent cu lumina și Focul, expresie simbolică fiind ochiul și triunghiul descendent cu întunericul și Apa, expresie simbolică fiind organele genitale, dar acestea sunt foarte târzii și nu au nimic comun cu semnificația originală. Prima semnificație ca vechime și ca importanță este, după cum bine vă veți fi dat seama, Trinitatea. Sfânta Treime este cea mai pregnantă și mai grăitoare semnificație a triunghiului, este semnificația pe care originatorii acestui simbol au avut-o în minte și este parte din expresia acestui simbol.

 Mihai Vârtejaru