Semnificația sărbătorii Sfântului Gheorghe și cum o prăznuim

Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini și a trăit în secolul IV, în timpul împăratului Dioclețian. Ajunge în slujba împăratului, ca militar, dar se confruntă cu persecuțiile asupra creștinilor.

Sfântul Gheorghe își mărturisește credința în Hristos, din acest motiv este întemnițat. Dioclețian îl supune torturii, doar, doar acesta va renunța la credința sa, însă Sfântul Gheorghe nu se leapădă de credință.

Din cauză că nu a renunțat la credința sa, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte  prin decapitare, în data de 23 Aprilie. De aceea, această zi rămâne ziua sa de prăznuire. Iconografic, Sfântul Gheorghe apare călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Sfântul Gheorghe apare în această ipostază, deoarec se spune că a salvat cetatea Silena, din provincia Libia, care era terorizată de un balaur. Astfel, a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu diavolul.

Sfântul Gheorghe mai este reprezentat într-o mantie roșie, culoarea sângelui, dar și ca războinic sau ca tribun militar în haine patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoșă sub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, mai este considerat și ocrotitorul Angliei, Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei și Serbiei.

Legendele populare spun că Sfântul Gheorghe este ”străjerul timpului”, și că lui îi sunt încredințate cheile vremii. Astfel, la porunca sa se deschide și se închide anotimpul cald. Deoarece începutul sezonului cald coincide cu debutul sezonului pastoral, Sfântul Gheorghe are și atributul de patron al păstorilor.

Sărbătoarea Sfântului Gheorghe

În ajunul sărbătorii, pe 22 aprilie au loc diferite obiceiuri, ce marchează începutul anului pastoral, fiind o sărbătoare a ciobanilor. În ajunul acestei sărbători, se pregătește  găleata în care urmează să se pună laptele de la primul muls al oilor. În găleată se pune apă curgătoare ( de la râu), marginea este decorată cu fire împletite în forma unei cununi subțiri, cărora li se adaugă uneori un ban de argint.  Mănunchiul este aruncat apoi într-o fântână, scopul fiind de a asigura o cantitate suficientă de lapte: ”Așa să izvorască laptele din pulpa oii, ca apa din fântână!”.

În tradiția populară Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de Sângeroz . Se spune că între Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru există o înțelegere cosmică: atunci când broaștele cântă pentru prima oară, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Sfântul Dumitru pentru a deschide drumul naturii spre viață.

În dimineața de 23 aprilie, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așează la poarta casei, la ușu și ferestre, în grădini și pe morminte, ramuri verzi de fag sau iarbă verde  pentru a avea un an roditor.

Ramurile verzi sunt păstrate peste an și sunt folosite drept leacuri împotriva  bolilor.

Obiceiuri de Sângeorz

• Se spune că nu este bine să dormi în această zi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul.
• În această zi este bine să fii urzicat pentru a fi sprinten și ager tot anul.
• Dacă te duci pe malul unei ape, stai culcat și se întâmplă să vezi un pește, vei avea noroc tot anul.
• În ajunul acestei sărbători, se spune că fetele nemăritate pot vedea chipul ursitului oglindit, într-un vas cu apă de izvor.
• În dimineața zilei de 23 aprilie, fetele de măritat se duc pe furiș în pădure să culeagă mătrăgună și năvalnic, 2 plante care le vor aduce pețitori bogați.
• În această zi băieții caută iarba fiarelor, plantă ce sfarămă lacătele.
• Femeile căsătorite merg în pădure și culeg plante ca mulgătoarea și untul vacii, pe care le adaugă în mâncarea animalelor, deoarece astfel, animalele vor da mai mult lapte.
• Fetele nemăritate mai pun în mijlocul drumului brazde verzi împodobite cu coronițe. Dacă flăcăii nu calcă pe coronițe, atunci fetele se mărită în acest an. Cu aceste brazde și coronițe se fac farmece de dragoste sau pentru a a meliora diferite boli.