Duhuri rele din tradiția populară românească – Zburătorul, Pricololicii, ...
În tradiția populară românească ca și la alte popoare, au existat dintotdeauna duhurile rele. În trecut ele apăreau din senin și schimbau sănătatea și viața celor care aveau ghinionul unei astfel de întâlniri. Oamenii vorbeau de un duh care ademenea fetele tinere, morți care bântuiau să-și facă dreptate sau să ceară pomană, spirite rele ale pădurilor care dacă te prindeau în mreaja lor fantastică nu mai erai ca înainte, duhuri care luau forma animalelor și vorbeau.
Toate acestea și multe altele provocau boli, deochi, paralizie, o separare a omului de rolul său social și erau aduse la cunoștința preotului, vraci-ului și altor ghicitoare care găseau soluții de alungare a lor. Există povești despre aceste stranii apariții și efectele lor și modalități de a le alunga, existând convingerea populară ca astfel toate problemele se vindecă și omul își reia viața liniștit. Chiar Părintele Arsenie Boca vorbește despre duhurile necurate care vin să piardă sufletele și li se arată uneori sub forma de îngeri și le vorbesc cu glas meșteșugit încercând să-i ademenească.
Pentru aceasta, recomandă o rugăciune pioasă, atunci când apare o vedenie și întrebarea: “Cine esti și de unde vii?” Dupa aceea lucrurile vor apărea mai clare, duhurile fiind nevoite să-si arate adevărata înfățișare după legile Tărâmului Duhurilor.
În ziua de astăzi vorbim mai mult de pierderea sufletului, lipsa de energie și locuri sau persoane cu energie negativă și dezechilibrări între minte și suflet, între ego și spirit. Deasemeni există mulți maeștri spirituali la care avem acces, șamani, paranormali, terapeuți de tot felul, homeopatie și bioenergie, psihologi și aparate de măsurare a bioenergiei care ne sprijină să înțelegem ce se întâmplă și să rezolvăm problemele apărute.
În continuare, încercăm să lămurim câte ceva, despre patru din cele mai cunoscute duhuri rele din tradiția populară românească: Zburătorul, Pricolici, Vasilisc și Samca.
- Zburătorul
Un tânăr care ocazional ia forma unui zmeu sau șarpe chinuie nopțile fetelor tinere, a femeilor proaspăt căsătorite și a celor însărcinate. Se spune că intră pe horn, geam sau gaura cheii. Femeile bântuite slăbesc și este necesar să se apeleze la babe pentru descântec să fie alungat, așa spune tradiția. Simbolic el reprezintă bărbatul iubit cu care nu a început sau nu s-a concretizat o poveste de iubire. Psihologic reprezintă “dorul” de o iubire neîmpărtășită. Ca să scapi de el se unge cu “ untură de zmeu” locurile prin care intră în casă în noapte și dacă se aude strigătul lui de afară nu i se răspunde, așa se povestește că moare.
Personificarea dorului mistuitor este un mit foarte vechi în mitologia noastră și artiști, scriitori și poeți au dedicat operele lor.
- Pricolici
Pricolicii sunt spirite rele, strigoi treziți din morți care fac rău oamenilor și animalelor. Se povestește că au aparținut unor copii cu o energie năzdrăvană puși pe fapte rele și năzbătii și sunt născuți din părinți cu grade 1 sau 2 de rudenie. Ei iau forma unor lupi sau câini mari, întotdeauna cu două cucuie sau cornițe, Pot face vitele să nu mai dea lapte, găinile să nu mai ouă și alte pagube.
- Vasilisc
Regele Șerpilor, are originea În cultura poporului grec, temut și la noi în lumea tărătoarelor care iși abandonau prada din care se înfruptau la auzul șuieratului Vasilisc-ului.Ființa fantastică, înfricoșătoare, asemeni dragonilor și monștrilor, are trup de șarpe și cap de cocoș si aripi, se deplasează unduindu-se vertical, are o putere fantastică în privire cu care poate să ucidă. Plantele se usucă dacă sunt atinse de răsuflarea sau atingerea lui.
- Samca
Personaj legendar românesc Samca poate lua mai multe forme: câine fioros cu dinții mari, o pisică fără păr și cu ochii ieșiti din orbite, o cioară mare cu ochi de sânge, păianjen înspăimântător sau porc . De obicei, apare la sfârșitul lunii în apropiere de luna plină. Aceasta sperie copiii și îi face răi. Deoarece are mai multe nume, ca să scapi de blestemul ei trebuie să îi scrii toate numele pe perete sau să spui un descântec. În cazul descântecului, pleacă și se duce să îl bântuie pe cel care a scris descântecul dar în cazul în care este un bătrân îl iartă pentru că și-a trăit viața și nu ii face nimic rău.
Toate aceste exemple și altele există încă în inconștientul nostru dar poate acum au alt nume, adaptat la civilizația de astăzi dar rămâne o încântare tradiția și cultura populară care ne bucură sufletul cu vorba dulce românească.
Corina Ivan
