În sfârșitul Rugăciunii Domnești ce putem spune decât… ”Amin”?

În sfârșitul Rugăciunii Domnești ce putem spune decât… ”Amin”? Majoritatea oamenilor spun acest cuvânt în mod mecanic, la sfârșitul fiecărei rugăciuni, fără să știe ce anume înseamnă și de unde provine. Este un cuvânt care unește cele trei tradiții ale cărții, creștinii, evreii și musulmanii, însă nu știm acest lucru pentru că nu ne învață nimeni. Acest cuvânt a apărut în credința iudaică și a migrat odată cu creștinismul în limba greacă, apoi în latină, pentru a fi mai apoi adoptat de toate popoarele creștine.

Semnificaţiile şi interpretările cuvântului Amin

În primul rând ce NU este acest cuvânt.

• El nu are nicio legătură cu cuvântul sacru hindus AUM. Am citit astfel de afirmații, am auzit persoane care au făcut astfel de comparații, însă cele două cuvinte nu au nicio legătură.
• Deasemenea, Amin sau Amen, cum mai este pronunțat și scris în alte limbi, nu are legătură cu zeul egiptean cu nume asemănător. Amen, Amon sau Amun definesc același zeu al Soarelui venerat în Egiptul Antic și sub forma sincretică Amun–Ra sau Amen-Ra. Cele două cuvinte nu au nimic asemănător din punct de vedere al specialiștilor. Deși tradiția biblică susține povestea șederii și robiei în Egipt a celor douăsprezece triburi israelite, este puțin probabil să fi luat deacolo numele unui zeu pentru a-l transforma într-o formă de încheiere a rugăciunii. Ar fi fost o premieră. Mai mult, limba ebraică era din familia lingvistică numită semitică, iar cea egipteană din familia de limbi hamitice. Nici măcar o înrudire vagă nu ar putea susține un astfel de împrumut.

Ce înseamnă Amin?

Amin sau Amen provine din limba ebraică, dintr-o rădăcină care înseamnă ”a fi stabil”, ”sigur”, ”de încredere”, ”credință”. Astfel, Amin poate avea multe înțelesuri, precum:

• ”așa este”
• ”așa să fie”
• ”așa va fi”
• ”adevărat este”
• ”este sigur”.

Vom afla cu stupoare că nu este folosit numai în finalul rugăciunilor. În Biblie, Amin apare și la început, și la sfârșitul unei cuvântări. La sfârșitul unei cuvântări sau unui psalm apare pentru a întări vorbele discursului, iar la început este rostit de cineva pentru a întări vorbele predecesorului. Dacă un înțelept rostea o cuvântare iar un altul îi urma, cel de pe urmă își exprima încrederea și solidaritatea cu primul începându-și propria cuvântare cu Amin. Chiar și fără un discurs este folosit acest cuvânt, pentru a arăta accordul cuiva cu un discurs sau o predică, iar cel mai des vedem acest lucru în diverse confesiuni creștine în care preotul, vicarul sau pastorul ține o predică iar enoriașii îi răspun cu Amin. Cuvîntul este folosit și în Islam, limba arabă fiind apropiată de cea ebraică. Aici este pronunțat exact ca în română, Amin. În arabă înseamnă ”așa să fie” iar credincioșii îl rostesc după prima Sură (capitol) a Coranului, numită Al-Fatiha. Este folosit de obicei după fiecare rugăciune (dua) și poate să încheie orice fel de act ritual musulman. Conform unei tradiții, profetul Mohamed a spus: ”Spuneți Amin  când Imamul spune Amin, căci dacă rostirea cuiva se va potrivi cu rostirea îngerilor, acela va fi iertat de păcatele sale.”

Ce înseamnă Amin în cabala?

În tradiția esoterică iudacă, numită cabală, cuvintele conțin un înțeles tainic, iar fiecare cuvânt poate să spună o întreagă poveste. Aici, cuvântul Amen nu este numai afirmația adevărului, dar o afirmație cu privire la Dumnezeu. Fiecare literă a cuvântului, A, M și N, sunt văzute ca inițialele a trei cuvinte care compun o frază sacră în limba ebraică: ”El Melech Neeman”, care înseamnă ”Dumnezeu este Regele demn de credință”.

Amin este un cuvânt care se găsește la toate popoarele cărții și ar trebui să ne gândim de fiecare dată când terminăm o rugăciune că ne rugăm de fapt aceluiași Dumnezeu, din aceleași motive și terminăm cu același cuvânt. De multe ori suntem mai atenți la lucrurile care ne separă și ne dezbină decât la ceea ce ne unește, iar acest cuvânt simplu ne poate face să ne gândim, măcar odată pe zi, la ceea ce ne unește.

Mihai Vârtejaru