Cum a devenit Pământul prima planetă din Univers care a găzduit ascensiunea ...

De multe ori aţi citit prin anumite cărţi şi poate aţi vizionat prin unele documentare despre Creaţie. Această noţiune este încă insuficient înţeleasă în sensul ei de manifestare.

Ce este Creaţia în sensul pe care noi îl putem înţelege?

Să o luăm cu începutul… Admitem că există o Sursă a tuturor lucrurilor care se manifestă în acest Univers şi în toate dimensiunile despre care cunoaştem acum câteva noţiuni. Această Sursă pentru a putea menţine totul în mişcare, în manifestare, trebuie să devină ea însăşi suportul pentru toate cele câte există. La fel cum curentul electric este sursa ce face becul să dea lumină, la fel Sursa alimentează toate cele câte sunt în întregul Cosmos – numele dat tuturor universurilor şi dimensiunilor. Dar pentru a putea ordona toate gândurile sale într-o „operă grandioasă”, admiţând că toate formele ce există în Cosmos sunt gândurile emise de Sursă, aceasta avea nevoie de câteva stări de conştiinţă, fiecare dintre acestea să se ocupe de anumite sarcini.

Care a fost rolul Fondatorilor în crearea Pământului?

Astfel au luat fiinţă Fondatorii sau Arhanghelii Primordiali cum i-am numit eu în cartea „Mobilis in Mobile”, Conştiinţe Cosmice Universale ca să spunem aşa, cărora Sursa le-a încredinţat întreaga coordonare a Creaţiei. În acest fel Sursa sau Creatorul a devenit martorul propriei opere, urmând ca în urma proceselor de observare să continue îmbunătăţirea Creaţiei sale. Fondatorii au preluat astfel o parte din sarcinile Creatorului, fiind co-creatori şi au asamblat toate modelele şi tiparele pentru fiecare civilizaţie existentă în Univers. Directiva, dacă putem spune aşa, a Creatorului pentru Fondatori a fost aceea ca prin spiritele create şi răspândite apoi în cuprinsul Universului, aceste spirite evoluând fiecare în ritmul său, prin tot ceea ce emiteau psihic şi mental să determine felul în care structura Universului să existe – galaxii, quasari, planete, stele şi probabil şi alte structuri de care încă noi nu avem ştiinţă, dar care este foarte posibil să existe în cine ştie ce alte locuri din Cosmos. Una dintre tehnicile aplicate de către Fondatori în cuprinsul Cosmosului, la nivelul fiecărei civilizaţii şi categorii de spirite, a fost aceea a Ascensiunii spiritului propriu zis. Un fenomen care se declanşează odată ce spiritul respectiv atinge un anumit nivel vibraţional, şi care generează prin însăşi mecanismul său conştient şi conştientizat o emisie de Lumină. Cu cât sunt mai multe spirite care ascensionează, cu atât Cosmosul se va umple tot mai mult de Lumină, adică această Radiaţie care vibrează la o viteză foarte mare.

Duratele de timp în Cosmos sunt cunoscute de către noi pământenii sub denumirea de eoni. Adică miliarde şi miliarde de ani. umplut cu suficientă Lumină, astfel încât a ajuns să vibreze la o frecvenţă destul de înaltă. La acel moment s-a decis crearea unei noi specii de spirite, care să vieţuiască în trupuri dense şi care să aibă menirea de a realiza procesul ascensiunii cu tot cu corpul în care veneau să-şi trăiască existenţa.

Ce rost avea formarea unei noi specii, având în vedere că trebuia depăşită bariera materiei?

Această nouă specie este cea a omului, care există nu numai pe Pământ, ci şi în alte locuri din Calea Lactee. Însă experimentul ascensionării cu tot cu corpul fizic nu se putea face decât pe o planetă care să conţină toate cele cinci elementele, precum şi toate nivelele de vibraţie, sonore şi cromatice. Cum nu exista la acea vreme nicio planetă care să întrunească asemenea condiţii de combinare a tuturor elementelor la modul echilibrat şi armonios, Fondatorii prin spiritele create de ei au decis să construiască o planetă nouă dintr-o protoplanetă care la momentul acela să fi avut o energie neutră din punct de vedere electromagnetic. În altă ordine de idei au creat Pământul, aşa cum îl ştim acum, modelându-l dintr-o protoplanetă care se afla la începutul existenţei sale în jurul Soarelui. Faptul că au ales această protoplanetă şi nu alta din sistemul solar arată că vibraţia spiritelor umane aduse în sistemul solar se aflau în directă corelaţie cu vibraţia Numărului de Aur pe baza căruia Fondatorii au creat totul în Cosmos. Apoi Pământul a fost dedicat Luminii şi unuia dintre Fondatori – numit Conştiinţa Cristică, deoarece distanţa dintre Pământ şi Soare împărţită la Numărul de Aur dă cifra 9, care este vibraţia Conştiinţei Cristice printre ceilalţi Fondatori. Este mai bine zis o armonică de 9, adică un proces de elevare a materiei şi spiritului pe Pământ.

Astfel Pământul a devenit prima planetă din Univers pe care urma să se deruleze pentru prima dată procesul de Ascensiune cu tot cu corpul fizic, ceea ce nu mai fusese făcut niciodată. Scopul Ascensiunii cu tot cu trup fizic – ca proces derulat în timp – este acela de a răspândi vibraţia astfel obţinută în planul tridimensional, având asupra materiei un efect de transformare la nivel cuantic. Scopul ultim este acela de a determina materia inertă şi neînsufleţită, pe care o cunoaştem – munţi, nisip, pietre şi alte regnuri, să devină prin ele însele capabile să se transforme singure datorită Ascensiunii umane, nemaifiind necesară intervenţia spiritelor din subordinea Fondatorilor pentru a schimba ele însele structura materiei din spaţiul tridimensional. Deci un asemenea scop trebuie să-şi atingă finalitatea şi vedem că la ora actuală a început, aşa cum transmiteau şi Fondatorii, un asemenea proces de Ascensiune care va dura la nivelul omenirii actuale aproximativ 30 de ani. 

Contele Incappucciato